Iubesc vara cu diminețile ei cu triluri de păsări și serile lungi, cu efervescența vacanțelor și libertatea de a dolce far niente, cu erupția câmpiilor în mii de nuanțe și forme în care îmi vine să mă rostogolesc așa cum o făceam când eram copil. M-am întrebat uneori de ce am nevoie să creez ceva? De ce am în mine acest imbold de a lăsa să iasă prin mine și din mâinile mele ceva care mă surpinde uneori și pe mine?
Nu am găsit un răspuns mai bun decât că așa mă las în voia fluxului viu al vieții din care se înfruptă sufletul și își ia seva pentru a se înălța spre noi zări.
În bijuteriile astea mi se pare că am prins ceva din esența verii așa cum este ea în sufletul meu, în amintirile copilăriei și mă bucur nespus că am reușit să o (sur)prind și astfel să o imortalizez într-un fel.
Mulțumesc Ariadna Ichim pentru fotografii :)
Postări
